 |
| Howard David Johnson - Muse of Fire |
“Se spune că în timpuri imemorabile,orice om era înzestrat cu un har divin. De teamă să nu-i complexeze pe zei, Brahma, zeul suprem, s-a hotărât , într-o zi, să-i deposedeze pe oameni de acest dar. Ca urmare, slujitorii lui Brahma au sugerat ca divinul din om să fie ascuns în adâncurile pământului. Stăpânul s-a opus, pentru că ştia că oamenii, cu spiritul lor iscoditor, vor sfredeli măruntaiele pământului, iar această ascunzătoare nu era deloc sigură.
Atunci, slujitorii lui Brahma au propus ca această comoară a oamenilor să fie ascunsă în adâncurile oceanelor. Stăpânul a obiectat din nou, sugerând că şi acolo comoara este în pericol. Printre stele atunci, au spus slujitorii, într-o ultimă încercare de a da o soluţie. “Îi ştiu pe oameni prea bine, curiozitatea îi va împinge să exploreze întreg universul, nici acolo nu e sigur.” Şi pentru că toţi slujitorii erau într-o pană de inspiraţie, Brahma însuşi a dezlegat problema, propunând ca harul divin să fie ascuns acolo unde acesta nu îl va căuta niciodată, adică în profunzimile propriei sale fiinţe.
Ei bine, continuă legenda, din acele timpuri uitate, omul a căutat peste tot: în adâncurile pământului, a coborât în lumea de corali a mărilor, a cercetat spaţiul în căutarea acelui lucru minunat, care există în fiecare om, în regatul său interior. ”
(sursa: Incursiuni în creatologie, Anca Munteanu)
