„Există o legendă despre o pasăre care cântă o
singură dată în viaţă, mai dulce decât orice altă vietate de pe faţa pământului.
Din momentul în care îşi părăseşte cuibul, caută un copac cu spini şi nu-şi
găseşte odihna până nu-l află. Apoi, cântând printre ramurile sălbatice, ea se
aruncă singură în spinul cel mai lung şi mai ascuţit. Şi, în extazul morţii, ea
se înalţă deasupra propriei agonii, scoţând un tril mai dulce decât al
privighetorii sau al ciocârliei. Un cântec al cărui preţ suprem este însăşi
existenţa. Întreaga lume înmărmureşte ascultându-l şi Dumnezeu în paradisul său
zâmbeşte. Pentru că ceea ce este mai bun în viaţa noastră se obţine numai cu
preţul unei dureri existenţiale… Ori cel puţin aşa spune legenda”
(Colleen McCullough – “Pasarea
Spin”)